Importanța iodului

Rolul iodului și cum poate fi evitată deficiența

Deficiența de iod

Deficitul de iod sau gușa tiroidiană este ceva despre care ați auzit deja. Frecvent apar întrebări cu privire la importanța, necesitatea prevenirii sau tratamentului, consecințele potențiale și cine poate fi afectat sau e în pericol. Următoarea secțiune oferă câteva răspunsuri la întrebările dvs.

Iodul, cu masa atomică de 126.9 grame per atom, este o componentă esențială a hormonilor produși de glanda tiroidă.

Hormonii tiroidieni, care conțin iod, sunt esențiali pentru viata mamiferelor. Deoarece acesta nu poate fi produs de către organismul omului, trebuie să consumați o cantitate suficientă de iod cu alimentele. Dar, de cele mai multe ori - în special în țările cu statut deficitar de iod - legumele, fructele, carnea și alte alimente nu conțin suficient iod pentru a asigura aportul zilnic necesar.

În astfel de situații se poate dezvolta deficența de iod, care poate afecta starea de sănătate și poate duce la dezvoltarea unor boli tiroidiene, cum ar fi gușa tiroidiană sau hipotiroidismul (vezi tabelul). O modalitate de a preveni deficiența de iod și de a vă menține starea de sănătate este să folosiți sare iodată în condiții casnice sau să consumați alimente bogate în iod. Dar aceasta poate fi dificil dacă trebuie să urmați o dietă specială sau dacă aveți o nevoie sporită de iod. În astfel de cazuri, măsuri precum suplimentele cu comprimate de iod pot fi administrate profilactic pentru a combate deficiența de iod.

În dependență dacă concentrațiile hormonilor tiroidieni în celulele corpului sunt normale, sporite sau diminuate, stările sunt numite ca:

Eutiroidism, ceea ce înseamnă că concentrațiile hormonilor tiroidieni în celulele corpului sunt echilibrate cu valorile normale ale hormonilor tiroidieni din sânge și secreția normală de hormoni tiroidieni.

Hipotiroidism, ceea ce înseamnă că concentrațiile hormonilor tiroidieni în celulele corpului sunt diminuate datorită valorilor scăzute ale hormonilor tiroidieni din sânge, datorită producerii insuficiente a hormonilor tiroidieni de către glanda tiroidă.

Hipertiroidism, ceea ce înseamnă că concentrațiile hormonilor tiroidieni în celulele corpului sunt crescute datorită nivelurilor sporite de hormoni tiroidieni în sânge. Acest lucru se datorează faptului că glanda tiroidă hiperactivă produce prea mulți hormoni tiroidieni.

1. Totul despre iod

Iodul este un nutrient mineral esențial și un oligoelement. Un "oligoelement" este necesar organismului în cantități minime, în timp ce "esențial" presupune că organismul are nevoie de un astfel de mineral, dar nu îl poate produce singur. Deci, este important pentru sănătatea dumneavoastră să consumați suficient iod cu alimente. Aproximativ 90% din iodul consumat din alimente este absorbit în stomac și porțiunea superioară a intestinului subțire.

Ciclul iodului

Dacă vreți să înțelegeți de ce se poate dezvolta deficiența de iod, chiar și în condițiile unei alimentații echilibrate, o privire la ciclul iodului prezentat mai jos explică modul în care iodul ajunge în mâncarea noastră.

În natură, majoritatea iodului se găsește în oceane sub formă de iodură ionică și se combină cu alte elemente cum ar fi sărurile. Acest lucru explică de ce peștele de mare și alimentele de mare sunt, în general, surse bune de iod. Ionii de iodură din apa de mare se oxidează în iod elementar. Fiind volatili, se evaporă în atmosferă, deasupra oceanelor. Solubilitatea sa bună în apă presupune că concentrația de iod găsită în picăturile de apă este foarte mare atunci când revine în sol sub formă de ploaie. Prin urmare, plantele în creștere acumulează cu ușurință iod și atunci când sunt consumate de către animale, ele reprezintă o sursă de iod. Surse naturale de iod alternative față de pește și produsele de mare sunt cerealele, carnea, ouăle și laptele.

Ciclul natural al iodului

Înțelegând acest ciclu, este mai ușor să ne imaginăm că odată ce o anumită regiune este mai îndepărtată de la mare, deficitul de iod în sol este la fel mai mare. După cum este descris în ciclul de mai sus, este evident că majoritatea iodului din mediul înconjurător se găsește în cadrul sau în jurul oceanelor. În zonele interioare, nivelul de iod din sol tinde să se epuizeze, rezultând că alimentele și efectivele de animale din aceste regiuni au o deficiență de iod. Interesant este faptul că ultima epocă glaciară a cunoscut o scădere completă a iodului din sol în regiunile în care nu existau oceane6.

Rolul iodului

Iodul este necesar pentru funcțiile normale ale glandei tiroide. De la 70 până la 80% din iodul ingerat este concentrat în tiroidă - o glandă endocrină clasică. Aici iodul se utilizează pentru sinteza a doi hormoni tiroidieni care conțin ioduri importante, care sunt necesari în procesele metabolice și fiziologice care produc energie. În plus, iodul este considerat necesar pentru producția normală de hormoni tiroidieni și, prin urmare, pentru funcționarea normală a glandei tiroide și pentru sănătatea dumneavoastră.

Poziția glandei tiroide

Hormonii tiroidieni au funcții distincte în organism în timpul diferitelor perioade de creștere. În timpul sarcinii și în primii ani de viață, aceștia reglează creșterea și dezvoltarea organelor și sunt necesari pentru o creștere corespunzătoare și pentru dezvoltarea fizică și psihică. Hormonii tiroidieni joacă, de asemenea, un rol vital în adolescență și sunt, la fel, implicați într-o varietate de funcții ale organismului adult, fiind responsabili de:

Activarea sistemului nervos, determinând niveluri sporite de atenție și reflexe mai rapide
Accelerarea bătăilor inimii și creșterea forței de contracție a inimii
Scăderea rezistenței vaselor sangvine periferice
Creșterea ratei metabolice de bază
Creșterea temperaturii corpului

Producerea hormonilor tiroidieni în glanda tiroidă este controlată de hipofiză prin eliberarea hormonului de stimulare tiroidiană (TSH).

Aportul zilnic de iod recomandat

Aportul zilnic necesar depinde de vârsta persoanei. Fondul Internațional pentru Copii al Națiunilor Unite (UNICEF), Consiliul Internațional pentru Controlul Tulburărilor de Deficiență de Iod (ICCIDD) și Organizația Mondială a Sănătății (OMS) recomandă următoarele cantități:

* Se aplică adulților, dar nu și femeilor însărcinate și care alăptează

Diferite agenții recomandă aporturi zilnice diferite, care variază între 150 to 290 µg/zi pentru a asigura necesarul de iod al femeilor ne-însărcinate, însărcinate sau mamelor care alăptează.

2. Deficiența de iod

Ne sunt cunoscute tulburările cauzate de deficiența de iod, dar soluționarea lor, odată ce ele devin evidente, poate implica un disconfort. Deficiența de iod nu este o boală acută, ci se dezvoltă neobservată în timp. Prin urmare, poate fi adecvat să fie întreprinse măsuri preventive, în special în anumite faze ale vieții sau atunci când se cunoaște că există restricții nutriționale.

Deoarece iodul este distribuit neuniform în mediul înconjurător și cea mai mare parte a acestuia se găsește în oceane, solul și apele subterane din regiunile îndepărtate față de mare sunt afectate de o deficiență de iod. Suprafețele mai vechi și mai expuse ale solului sunt în special mai predispuse la deficiența de iod datorită eroziunii. Zone montane înalte, cum ar fi Himalaya, Anzii, Alpii și văile inundate ale râurilor, cum ar fi Gange, se numără printre cele mai severe zone cu deficiență de iod din lume. Deoarece cantitatea de iod depinde de vegetația solului, plantele și legumele din aceste regiuni au o concentrație redusă de iod. Animalele care consumă alimentele cultivate în aceste soluri la fel dezvoltă deficiențe de iod. În consecință, consumul de legume, plante și animale din aceste regiuni nu poate asigura aporul zilnic necesar de iod.

În plus, 90% din aportul de iod este excretat prin rinichi.

Prin urmare, dacă doza zilnică recomandată de iod nu este acumulată, se poate dezvolta deficiența de iod care poate afecta producția de hormoni tiroidieni. Dacă nu există suficiente rezerve în organism, acest lucru poate duce la numeroase consecințe negative asupra creșterii și dezvoltării la oameni, denumite în mod colectiv tulburări de deficiență de iod sau TDI. Problemele frecvente care pot apărea sunt gușa endemică cu deficiență de iod sau dezvoltarea frecventă a unei hipofuncții tiroidiene (hipotiroidism) în cazurile de deficiență de iod moderată până la severă. De obicei, simptomele frecvente ale hipotiroidismului sunt:

Fatigabilitate
Dificultăți de concentrare
Scăderea productivității muncii
Apatie
Reducerea funcțiilor psihice
Lipsa forței fizice

Efectele hormonilor tiroidieni asupra efectiv fiecărei celule din organism sunt vizibile în efectele clinice majore ale lipsei sau excesului acestora:

În dependență de vârstă, deficiența de iod poate cauza mai multe tulburări:

Spectrul de tulburări cauzate de deficiența de iod

Deficiența de iod poate fi divizată în câteva categorii diferite - în dependență de nivelul concentrațiilor de iod măsurat în urină. Odată ce iodul este excretat aproape în totalitate pe cale renală, concentrația sa în urină este un marker bun al deficienței de iod.

Concentrații urinare medii ale iodului (µg/l)

* Se referă la adulți, dar nu și la femeile însărcinate și mamele care alăptează

3. Gușa tiroidiană datorată deficienței de iod

"Glanda tiroidă" și "gușa" sunt cei mai frecvenți termeni pe care oamenii îi asociază cu deficiența de iod. Există mai multe motive pentru dezvoltarea gușei. Iată de ce ar trebui să vă adresați unui medic atunci când credeți că glanda dumneavoastră tiroidă a crescut în dimensiuni. În cele ce urmează, vom explica relația dintre deficiența de iod și gușă care se numește gușă endemică iod-deficitară.

Gușa reprezintă o mărire a glandei tiroide dincolo de dimensiunile normale, care sunt 18 ml pentru femei și 25 ml pentru bărbați. Această extindere nu are, în general, caracter canceros, dar benign. O gușă nu înseamnă neapărat că glanda tiroidă funcționează defectuos36. Când este cauzată de insuficiența aportului de iod cu alimentele consumate, se numește gușă cu deficit de iod. Această maladie este considerată endemică la o populație în care mai mult de 5% dintre copiii cu vârsta cuprinsă între 6 și 12 ani au glanda tiroidă mărită în dimensiuni.

Creșterea glandei tiroide poate fi cauzată de numeroase motive. Una dintre cauzele majore ale gușei este deficitul de iod. Dezvoltarea gușei sau mărirea glandei tiroide începe ca un răspuns adaptiv când iodul disponibil pentru glanda tiroidă nu este suficient pentru producerea adecvată a hormonilor tiroidieni.

Prezența gușei nu este o boală în sine, ci un simptom care poate apărea în diferite condiții sau tulburări. Acesta poate să apară în combinație cu funcția normală a tiroidei și, de asemenea, cu hiperfuncția sau hipofuncția acesteia. În cele mai multe cazuri, gușa nu va cauza simptome, deși, în funcție de localizare și viteza de creștere, poate duce la apariția unor dificultăți de respirație sau de înghițire.

Glanda tiroidă de dimensiuni normale

Glanda tiroidă mărită în dimensiuni

4. Deficiența de iod în lume

Se estimează că 1,9 miliarde de persoane sunt expuse riscului de deficiență de iod în întreaga lume. Rapoartele statistice indică faptul că locuitorii din 21 de țări suferă de deficiență de iod ușoară, iar populația din alte 9 țări suferă de o deficiență moderată de iod. Pe de altă parte, mai mult de 110 țări au un aport adecvat de iod. Cu toate acestea, în aceste țări, anumite subgrupuri, cum ar fi veganii, vegetarienii, sugarii înțărcați sau persoanele care nu folosesc sare iodată, pot fi în continuare afectați de deficiența de iod.

Statutul global al aportului de iod

*Statutul național al aportului de iod bazat pe concentrațiile medii ale iodului în urină la copiii de vîrstă școlară

**Estimări bazate pe date sub-naționale. Acoperirea națională cu sare iodată în aceste țări este probabil incompletă și pot exista variații mari în aportul de iod.

Europa a avut cel mai mare procent de copii de vârstă școlară cu deficiență de iod în comparație cu alte regiuni ale OMS din ultimul deceniu. Acest lucru este surprinzător datorită bogăției sale, a standardelor înalte de ocrotire a sănătății și a apelurilor europene de monitorizare și eliminare a deficienței de iod. De exemplu, în 2015 doar 66% dintre copiii de vârstă școlară din regiunea europeană monitorizată de OMS au avut un aport adecvat de iod.

5. Profilaxia deficienței de iod

Sfaturile înaintate de autoritățile de sănătate publică cu privire la contracararea deficienței de iod aparent par foarte simple:

Consumați lapte și produse lactate zilnic.
Consumați pește de 1-2 ori pe săptămână.
Folosiți doar sare iodată la gătit.
Alegeți produse cu conținut de sare iodată.

Lapte și produse lactate

Pește de apă sărată

Sare iodată

Dar aceste recomandări nu sunt la fel de simple precum ar parea la prima vedere: în primul rând nu puteți ști exact cât de mult iod conțin mesele dumneavoastră și, prin urmare, nu puteți fi siguri dacă aveți un aport de iod suficient zi cu zi. În al doilea rând, anumite grupuri de oameni necesită un aport zilnic mai mare de iod. De exemplu, femeile gravide și mamele care alăptează au o necesitate crescută de iod din cauza modificării proceselor metabolice. Apoi, există persoane cu hipertensiune arterială, care de multe ori trebuie să-și limiteze aportul zilnic de sare. Cei care au alergie la anumite alimente specifice, cum ar fi laptele de vacă sau peștele, pot întâmpina dificultăți în aprovizionare cu cantitățile de iod recomandate zilnic, deoarece trebuie să evite astfel de alimente. Același lucru se aplică și persoanelor care se abțin de a consuma unele sau toate alimentele de origine animală, cum ar fi carnea, pește, lapte și ouă. Vegetarienii, veganii și oamenii care trebuie să respecte diete speciale au un risc mai mare de dezvoltare a unei deficiențe de iod și trebuie să fie foarte atenți în a se asigura că au un aport suficient de iod. Riscul de a dezvolta deficiența de iod este foarte sporit pentru cei care locuiesc în părți ale lumii cu un statut de iod scăzut, în care legumele, plantele și efectivele de animale conțin doar cantități mici de iod.

Suplimentarea cu iod asigurată de Iodomarin®

Suplimentarea este o metodă simplă și eficientă de a obține o cantitate adecvată de iod și a preveni deficiența de iod pentru toate aceste grupuri. Utilizarea zilnică a Iodomarin®, conform recomandărilor OMS, este o modalitate de a suplimenta necesarul de iod. În cazul în care cantitatea necesară de iod în alimentația normală nu este garantată, cantitățile de iod prezentate mai jos trebuie luate suplimentar pentru a preveni deficiența de iod:

Aportul recomandat de iod, după cum este indicat în prospectul Iodomarin®

Sugari și copii: 50 - 100 μg de Iodomarin® o dată în zi
Adolescenți și adulți : 100 - 200 μg de Iodomarin® o dată în zi
Femei însărcinate și mame care alăptează : 200 μg de Iodomarin® o dată în zi

Aceste doze vor suplimenta necesarul zilnic de iod și servesc drept o modalitate simplă și comodă de a preveni deficiența de iod și consecințele sale.

6. Rolul medicului și diagnosticul

Obiceiurile dumneavoastră alimentare de zi cu zi și nivelul de iod din alimentele pe care le consumați va determina riscul personal de deficiență de iod. După cum a fost menționat mai sus, teoretic puteți asigura o cantitate suficientă de iod cu o dietă sănătoasă și echilibrată. În practică însă, situația nu este întotdeauna atât de simplă, ceea ce înseamnă că toată lumea ar putea fi expusă riscului de a dezvolta deficiență de iod. Astfel, precum și în cazul altor boli, diagnosticul precoce al deficienței de iod este foarte important pentru a începe un tratament adecvat cât mai curând posibil.

Există câteva simptome care pot fi cauzate de deficiența de iod și de alte boli. Adresați-vă medicului dumneavoastră dacă aveți următoarele simptome:

Fatigabilitate
Dificultăți de concentrare
Scăderea productivității muncii
Apatie
Reducerea funcțiilor psihice
Lipsa forței fizice

Diagnosticul deficienței de iod

Medicul va efectua câteva investigații de diagnostic pentru a confirma deficiența de iod. În primul rând, anamneza este importantă pentru ca medicul să obțină informații despre toate simptomele pe care le aveți sau despre bolile tiroidiene cunoscute în familia dumneavoastră. Aceasta va fi urmată de o evaluare fizică a corpului dumneavoastră și de o inspecție a glandei tiroide. Apoi, va fi efectuată analiza sângelui pentru a stabili concentrația hormonului de stimulare a glandei tiroide (TSH), hormonul secretat de hipofiză care servește drept mesager pentru glanda tiroidă atunci când este vorba de producerea tiroxinei. Acesta va fi urmat de ultrasonografia glandei tiroide. În cazul în care medicul dumneavoastră o consideră necesară, poate fi efectuată o biopsie fină cu un ac de aspirație a nodulului tiroidian pentru a determina dacă este benign sau malign. Pentru a concluziona procesul de diagnostic, medicul va decide împreună cu dumneavoastră care tratament este cel mai benefic.

7. Consecințele excesului de iod

Un aport zilnic mai mare de 500 μg / zi nu este necesar, deoarece nu oferă nici un beneficiu suplimentar pentru sănătate și, teoretic, ar putea cauza afectarea funcției tiroidiene. Un aport sporit de iod poate cauza intoxicații acute cu iod, provocând simptome gastrointestinale sau cardiovasculare și chiar comă. Glanda tiroidă este capabilă să se adapteze la o gamă largă de aporturi de iod la indivizi sănătoși fără un aport suficient de iod sau alte probleme de sănătate: aceste persoane pot tolera până la 1 mg zilnic.

Aflați mai multe despre iod

Iodul este vital pentru sănătate: Glanda tiroidă are nevoie de acest element mineral esențial pentru a regla multe procese ale organismului. Suplimentarea controlată cu iod contribuie la o viață sănătoasă.

Aflați mai multe

Mame care alăptează și Bebeluși

Femeile care alăptează au o necesitate crescută de iod, precum și bebelușii lor. Deficiența trebuie evitată din cauza efectelor negative asupra dezvoltării și asupra sănătății.

Aflați mai multe